De-a lungul anilor, asociatia noastra s-a situat permanent in primele randuri ale luptei pentru libertate si democratie. Membrii organizatiei noastre au fost pe baricadele revolutiei in decembrie 1989, apoi au initiat sau au participat la toate mitingurile, marsurile si protestele societatii civile.
In aprilie-iunie 1990, pe durata desfasurarii manifestatiei maraton din Piata Universitatii, membrii asociatiei au fost printre cele mai active organizatii civice care au militat pasnic pentru democratizarea societatii romanesti. Ceea ce ceream noi atunci, o presa libera, respectarea drepturilor cetatenesti, o lege au lustratiei au devenit astazi firesti sau sunt lucruri despre care se poate discuta liber. Pentru multi poate pare de necrezut, dar nimic din ce este astazi normalul cotidian nu aveam in 1990: exista un singur post de televiziune aservit puterii, presa de opozitie era obstructionata, oamenii faceau puscarie pentru ideile lor, arestarile opozantilor politici erau la ordinea zilei etc.
Anii ’90
In 13-15 iunie 1990, minerii au fost asmutiti impotriva noastra. Ne-a fost devastat sediul, membrii asociatiei au fost batuti si arestati, o parte dintre ei fiind condamnati la puscarie pentru ca au indraznit sa lupte impotriva unui regim antidemocratic aflat sub obladuirea lui Ion Iliescu. Au urmat momente dramatice pentru noi. Regimul politic de atunci a incercat prin toate mijloacele sa ne dezbine, sa desfiinteze practic asociatia. Au fost ani de intrigi semanate intre noi. Din peste 800 de membri am ramas in asociatie in jur de 160. Majoritatea au ales calea exilului cerand azil politic, unii au ales sa nu mai fie membri din teama pentru viata lor si a familiilor lor, dar in toti acesti 17 ani care au trecut de la evenimente, nucleul organizatiei s-a intarit. Am ramas aceiasi oameni, animati de acelasi spirit pentru dreptate si libertate.
Permanent am cerut adevarul despre revolutie si despre evenimentele de la inceputul anilor ‘90, despre actiunile violente duse impotriva populatiei civile de un regim considerat de noi ca ilegitim. Acest fapt nu a convenit majoritatii regimurilor perindate la putere. Cand se implineau 15 ani de la revolutie si ar fi intervenit prescriptia legala, am intervenit si am cerut redeschiderea dosarelor revolutiei si ale mineriadei. Daca nu ar fi existat acest demers, criminalii din decembrie 1989 si inceputul anilor ‘90 ar fi ramas nepedepsiti.
Am ales sa continuam ce am inceput in decembrie 1989, apoi in aprilie- iunie 1990. Cerem adevarul despre revolutie si despre mineriade. Nu vrem decat adevarul, nu dorim decat sa se faca dreptate victimelor si familiilor acestora. Nu cerem altceva decat sa se aplice legea si cei care sunt vinovati sa plateasca. Vom continua demersurile noastre indiferent de ce partid se afla la putere, netinand seama de vreo conjunctura politica sau dorinta de compromis a unora care se tem de aflarea adevarului.